Sunt mai buna decat ea, dar are si ea timp sa creasca si sa invete ca lumea asta e plina de culori, de diversitate si ca gandirea in alb si negru nu o sa-i aduca nici un beneficiu. La asta ma gandeam aseara cand m-am pus in pat. Adevarul e ca pentru o clipa am fost tentata sa ii spun sa ma lase in pace. Si ea mi-a frant in  toata increderea pe care stia bine ca io accordasem ca prietena. A fost de-a dreptul uimitor faptul ca nu m-a durut sa o vad cu acel ..baiat-copil. Mi s-a parut firesc, mai firesc decat faptul ca nu ma ascultat, ca nu m-a intrebat...simplu.."Ce mai faci tu, Alexandra?" Si cu toate astea, here we are. Am iertat-o. Azi radea cand ii spuneam ca de acum am de gand sa fiu rea. Nu ma refeream la ea, dar de acum vreau sa invat sa fac oamenii sa ma respecte. Merit mai mult din partea lor. Acum am reticente, evident ca am pentru ca am pentru ca nu stiu daca pot sa am incredere in ea. Dar oare ea are in mine? Sunt sigura ca da, si sunt sigura ca nu. Atat ca acum..nu o sa o mai vad niciodata la fel. Am gresit, dar a gresit si ea.
Ar putea pleca, si m-as gandi la ea cu drag, as zambi si probabil uneori de dor mi-ar da lacrimile, dar nu conteaza, stiu ca si ei i-ar fi dor de mine. Stiu ca si acum ii e dor de mine.
Asta e problema cu prietenii, cu prietenii aceia care iti intra atat de adanc in suflet. Nu-i uiti toata viata, si alegi sa le stai alaturi indiferent de greselile pe care le fac.
I'm gonna be your big sister.
In rest, mi-e bine. Am emotii pentru lucrarea de licenta, pentru examene. Pentru tot.
Ma uitam azi in oglinda si ma gandeam ca nu vad nici o schimbare la mine, desi ceilalti o vad. Ochii, parul...obsesia pentru spalatul pe dinti. Incapatanarea, faptul ca nu renunt niciodata cu adevarat, ca nu pot sa accept esecurile. Pielea prea sensibila. Episoadele de depresie. Faptul ca-mi bag nasul peste tot. Ca de fiecare data cand o dau in bara, o iau de la capat de parca nimic nu s-ar fi intamplat....
Astea sunt defectele mele. Care sunt oamenii care stau langa mine indiferent de cat de grasa, de plangacioasa si  greu de iubit.

"Mai primi inca un mesaj dar nu se obosi sa'l citeasca.Trecutul e ca un amant prost si mereu in intarziere.Nu soseste la timp si nici aduce prajituri.Inchise ochii.Visa.
Vroia o prajitura.
......................................................................................................................................................................
L-a inceput i s-a oferit singura , in doze mici de fericire si nebunie. Apoi cu timpul a inceput sa fie din ce in ce mai lacoma , sa vrea mai mult .A incercat sa obtina ce isi dorea. A muncit din greu. A facut tot ce i-a trecut prin cap ca sa le fie bine dar asta nu s-a intamplat . Apoi a vrut sa se modoleze dupa preferintele ei , la inceput nu era greu , apoi a devenit durere . Cand nici asta nu a mai functionat . A inceput sa se gandeasca cum ..cum sa ii ceara mai multa dragoste ?
......................................................................................................................................................................

Ajunsa acasa s-a asezat in fotoliul ei cu o carte o mana si muzica data atat de incet, incat doar sa camufleze zgomotele ce se auzeau din strada .
Dupa cateva ore de citit ochii au inceput sa o doara , i-a atins cu varfurile degetelor .

Si-a mangaiat usor conturul fetei, gatul, sanii.

Apoi gandurile au inceput sa se dizolve .Isi cunostea fiecare centimetru de piele, fiecare punct vulnerabil si ce senzatie ii provoca fiecare atingere in locul respectiv .Toate erau insotite de sentimente .Era ca si o vioara care canta singura .Nota dupa nota, o partitura invatata pe dinafara.
Ii placea sa se atinga, fara rusine ori ganduri vinovate. Ii era permis orice. Renunta la rochie. Se apropie de o oglinda, cat sa se vada toata. Era martora unor sani rotunzi. Ai ei .Asta ii intensifica dorinta, pofta. Parul bogat , lung si castaniu ii cadea pe umerii invalundu-i si mangaidu-i la fiecare miscare a capului.
Ochii ii straluceau. Nu stia daca uraste sau iubeste trupul din oglinda dar simtea nevoia sa ii ofere mangarile dupa care tanjea, in mod firesc.
Isi scoase cerceii apoi renunta la celelalte haine, aruncandu'le cat mai departe."Iata'ma." Nu mai era doar ea. Se dedublase. Adora si era adorata. Isi rasfira degetele peste picioare, atingand puncte sensibile precum clapele unui pian .

Isi desfacu picioarele. Ochii se marira. Acum se simtea puternica si vulnerabila.O parte din ea daruia iar cealalta primea. E doar un joc?

Domina si era dominata. Isi umezi degetele trasand conturul carnii. Mana incepuse sa i se miste ghidata de simple simturi omenesti. Intinsa pe spate, inchise ochii iar dintii i se infipsera in buza de jos.
Simtea cum trupuil i se unuieste sub un val de placere taioasa ce ajungea pana in degetele de la picioare.
Tensiunea crestea provocandu-i contracti involuntare .
Gemete treceau de la tonalitati joase, la unele profunde si violente, lovindu-se de pereti si ajungand din nou la ea amplificate, umpland-i mintea.
Spasmele acum necontrolate ii cutremurau corpul si in cele din urma deschide ochii , ca un ultim act, inconstient si totodata firesc.
Apoi ramase inerta intr-o liniste innebunitoate in care bataile inimii aproape ca o speriau .
Se ridica si se sprijina pe maini , se priveste in oglinda iar .
................................................................................................................................................................
Isi pare straina cu ochii aceia mari si goi .
Rimelul i s-a scurs pe obraji iar buza rosie umflata ii zvacneste. Isi aduna picioarele la piept ..genuchii ii incap in palme. Ii priveste apoi isi aseaza capul pe ei usor ca pe o perna . Ochii aceia din oglinda..sunt ai ei si lacrimi incep sa curga ca o ploaie tamaduitoare.

Isi sterge o lacrima ajunsa in colul buzelor, isi strange genunchii mai tare la piept si izbucneste in hohote de plans. Simte cum durerea se strange in jurul ei ca o capcana si o sufoca."

you're so far away

Si nu ma refer la distanta fizica care e si ea ingrozitor de mare ci la prapastie ce zi de zi se casca mai mult intre noi.
Si sunt zilele astea goale si bratele in care ma simt stinghera, asternuturile familiei ce-mi provoaca greata. Toate imi sunt straine si nu vreau sa mai plang nici macar putin. Stiu ca daca plangi sentimentele se consuma si mi-e frica sa nu dispara de acolo.
 Nu stiu cum facea dar ma facea sa nu ma simt singura. Nu mai sunt zilele alea in care ii eram "deosebit de draga", e ciudat, ciudat si ea e copil..copil, copil.
Nu ma pot obisnui cu asta, si Dumnezeu mi-e martor ce mult s-a schimbat in ochii mei si cat de dureros a fost a fost sa accept adevarul.
In viata nu te poti mintii singur la infinit.
Nu-mi spune nimeni ce sa fac si nimeni nu intelege. Pot sa stau impotriva tuturor asa cum am stat pentru Alex dar nu stiu..nu stiu deloc daca ii pasa, daca se gandeste la mine seara sau dimineata, si daca ambitia ii e mai mare...ce pot face? As vrea ca dragul de mine sa-i fie mai mare decat orgoliul si incapatanarea.
Nimic, nimic, nimic...prea multa liniste.

and while the world unravels
we're kickin at shadows
and everyone around us
is making up chaos
oh, i cannot find you
i'm walkin like i'm blinded
am i saying anything at all?

Mi-am ros unghile pana sange, si lacrimile mi-au facut o rana in coltul ochiului stang.
De la geamul dormitorului totul pare tulbure. E plin de praf si batut de ploi. Nu mai stiu cum sa ma bucur de nimic si imi aduc aminte de fluture acela curcubeu pe care ti l-am pus in palma. Sunt sigura ca se simte la fel. E undeva inchis intrun sertar. E din hartie....
Nu pot sa vorbesc nici cu mine despre ce simt. Imi aduc aminte doar de ochii tai si starea de greata mi se acutizeaza. As vrea sa gasesc cuvintele potrivite prin care sa-ti spun ca nu am vrut sa te ranesc, nu am vrut sa profit de nimic, nu am vrut sa....nu am vrut!
Mi-e rusine, mi-e dor si nu te inteleg...
Telefonul imi sta mereu aproape dar nu stiu ce as face daca m-ai suna.

E ceva acolo in mine care nu a mai durut niciodata. Ai atins un loc in care nimeni nu a putut sa ajunga.
Si am atatea regrete. As fi vrut sa stii ca niciodata nu as fi putut sa nu-ti fiu prietena, nu m-ar fi lasat sufletul dar nu am vrut sa-ti pun conditii. Am vrut doar sa intelegi ce simt...ce simteam caci acum e altfel.
.............................................................................
Urasc urmarile operatiei. Pe langa faptul ca slabesc m-am schimbat mult. Nu mai am energie nici sa imi iau sosetele in picioare. Azi cel putin nu aveam. Nu mai pot manca si stiu ca sunt ingrozitor de sensibila dar dupa ce am aflat nu am putut manca doua zile. Cand m-am fortat am vomitat. Nu-i normal sa fiu asa. Azi m-am ridicat de la calculator si mi s-a intunecat totul in fata ochilor. Am lesinat. Se pare ca m-am deschidrat pentru ca nu am reusit sa retin apa. Sunt o gramada de chestii ciudate. Dupa ce inghit ceva se formeaza un reflux si apa pur si simplu iese afara asa limpede si curata cum am inghitit-o. E frustrant pentru ca stiu ca ma dezhidratez si o sa am iar nevoie de perfuzie. Nu ca ar fi scumpe dar la smurd mi-au cerut iesirea ca dovada a interventiei suferite si dovada mea e ...la ea.
Am stat doua ore si m-am uitat cum picura cate putin din punga legata de usa dulapului. Nu e asta ceea ce visam.
Nimic nu e bine dar o sa fie, nu-i asa?

some ...life

 Nu suna ceea ce nu-i semn bun si totusi poate are nevoie de timp sa se gandeasca la ce sa intamplat.
Vroiam sa fie putin altfel si nu ca nu a fost bine ci pur si simplu m-am pierdut in asa hal incat am uitat ce ii fac bietei fete. A fost ametitor si incredibil de intens. Eu imi imaginam ca fi un sarut usor si senzual si ca peste o luna...mai vedem noi. Poate era mai bine daca ma lasa pe mine sa preiau initiativa si sa ma lase sa o sarut cat eram in pat ca asa...am cam simtit nevoia sa ma agat de usa cand i-am simtit limba pe buzele mele. E extraordinara. E frumoasa si desteapta si ma intreb la ce se gandeste acum. Nu i-am cerut nimic, si nici nu am de  gand  sa-i cer dar sper ca sarutul acela nu a fost groaznic pentru ea. Nu-mi amintesc ce i-am facut imi amintesc doar emotiile mele si ....
Ea e singura in masura sa ceara..sau nu.

O sa revin sa scriu despre operatie.

Eu, tu si restul lumii

   Acum am mintea mai limpede chit ca-s obosita de nu-mi vad capu, nu-mi simt picioarele si altele.
   Mi-am dat seama azi cat de usor ne e de fapt, sa nu ne gandim la ceva care ne supara in comparatie cu sa ne ne gandim la acel ceva si sa-l analizam.
   Suntem foarte obisnuiti sa ne distragem atentia de la probleme si primu lucru e acoolul. Toata lumea stie ca alcoolul e cel mai bun antidepresiv, asa ca ce facem cand vrem sa uitam de ceva? Bem frate ca doar suntem tineri si ne tine ficatul!! Iesim cu prietenii, facem curatenie in sifonie, ne uitam la seriale (si chiar nu-s putine cele de pe lista mea), citim, intram pe chat si flirtam cu necunoscuti, mancam! Toata lumea face asta pentru ca asa e mai usor dar cateodata nu mai poti si trebuie sa o faci.
   Trebuie sa stai fata in fata cu problema si sa o analizezi in detaliu cu cea mai mare atentie iar de aici nu-i deloc usor pentru ca vezi unde ai gresit si vezi ce nu poate fi reparat.
   Problema mea pare simpla. O iubesc Alex si asta ne afecteaza relatia iar pe mine ma intristeaza din mai multe motive, iar eu cand sunt trista...trebuie sa-mi adun toate puterile sa fiu cum trebuie sa fie iar asta e obositor. Asa ca nu ma gandesc ca o iubesc, nu-mi las timp pentru asta dar o simt mereu si cateodata ma umple de fericire.
   E ciudata iubirea, nu-i asa? Ma simt fericita cand radem impreuna ca doua prietene bune ce suntem, prietenia noastra ma face fericita. E genul acela de prietenie...pe care mi-am dorit-o intodeauna, dar acele sentimente care sunt de alta natura, fata de ea...ma fac sa sufar. Oare asta ma face o prietena mai putin buna?

I crossed all the lines and I broke all the rules
But baby I broke them all for you
Because even when I was flat broke
You made me feel like a million bucks.
You see the smile that's on my mouth
It's hiding the words that don't come out
And all of my friends who think that I'm blessed
They don't know my head is a mess
No, they don't know who I really am
And they don't know what
I've been through like you do

alexandraplange 2

 Nimic nu ma poate opri sa nu o mai iubesc si nu cred ca exista sentiment care sa te distruga mai tare decat acela ca probabil persoana pe care o iubesti nu te va privi niciodata in acelasi mod in care tu o privesti pe ea.  E vorba despre Alex. Dimineata cand ma trezesc, seara inainte de culcare si cateodata si in somn.
Nu stiu cum o sa fie dar nu-i pot da buzna in suflet cu toate frustrarile mele. In plus nu m-ar lasa, s-ar inchide ermetic si...eu as ramane pe dinafara a doua oara. Nu vreau sa mai ajungem unde am fost si deasta in fiecare zi sper sa apara cineva pe care sa-l iubesc, chiar daca nu asa cum o iubesc pe ea. Am nevoie de cineva care sa ma faca sa uit, sa ma ajute sa nu o dezamagesc si sa-mi duc viata mai departe.
Ea e genul acela de persoana cu care stii de la primele cuvinte ca va fi importanta pentru tine. Iti intra in minte.
Sunt un pumn strans si in el imi tin ascunsa toata iubirea fata de ea, daca l-as deschide mi-ar intra sageti in suflet.
Imi tremura barbia si asta nu mi se intampla decat atunci cand plang din cauza sentimentelor mele fata de ea.
In ultimele zile am spus "o sa fie bine" mereu si eu, si ea, de parca am fi vrut sa ne convingem. Din partea mea ea o sa fie bine. Nu o sa plang in fata ei, nu o sa-i spun ca nu pot trai fara ea sau ca o urasc, ca data trecuta.
Sper doar ca o sa pot sa fiu demna fiindu-i aproape si imi jur ca o sa fac tot ce-i mai bine ca ea sa fie multumita si sa ramanem prietene, pentru ca prezenta ei e...minunata. Asa e Alex, e cea mai uimitoare si mai frumoasa persoana pe care am cunoscut-o vreodata.
Iar daca vreodata o sa ma doare prea tare faptul ca a ales pe altcineva, am sa dau inapoi pe nesimtite si am sa o las fie fericita indiferent cat de dor o sa-mi fie de ea.
Stiu ca nu o pot pierde din cel mai important loc, din mintea mea, asa cum stiu ca undeva in adancul inimi ei intelege cat de mult o iubesc si ca nu vrea sa plec niciodata de langa ea.
Acum vorbeste frumos cu mine, intodeauna, si asta inseamna mult. E frumos...totul!

Acum doi ani imi scria asa :  " A: ba spune-mi un mesaj de semi-dragoste si sa nu fie manelist I: O bomboana ii spune unei ciocolate 'ce dulci suntem'...A: Nuuuuuuuu alta alta! I: 'Te iubesc.'
 Oare care e momentul in care am distrus asta?

I'm happy, I'm care free, I'm GAY, I was born this way!!!

    Azi am schimbat imaginea blogului deoarece simt ca si eu m-am schimbat. Ma schimb mereu si vreau sa fie cat mai clar pentru cei ce ma mai citesc ca sunt gay si ca Alex la fel ca Andreea e fata
. Am avut multe intrebari legate de sexualitatea mea , si le-am gasit raspunsul cu ajutorul prietenelor mele de pe forumul  imfree.ro, iar la unele le-am gasit raspunsul singura, in timp.
   Nu pretind ca spun lucruri noi si interesante aici. Blogul meu e un blog personal si functioneaza pe post de jurnal asa ca nici cititori nu am prea multi deoarece tot mereu mi se intampla lucruri neplacute de care nu ma sfiesc sa ma plang aici.
   Blogul asta e Elvetia mea daca vreti. Nimeni nu ma poate ataca si daca cineva se incumeta sa o faca, pana maine nu-si va mai aminti nimeni.
   Aici am dreptul sa fiu eu, sa fiu gay, sa fiu furioasa si sa ma analizez pana la radacina firelor de par fara ca asta afectez pe nimeni.
   Viata mea e o furtuna iar eu sunt tumultoasa. Iubesc si invat sa ma descurc cu sentimentele mele fara sa ranesc alti oameni.
   As putea spune ca nu-i usor sa fi gay in romania dar ma abtin, pentru ca viata e in mare masura asa cum ne-o facem si bineinteles discriminarea ne afecteaza pe toti. apropo o stiti pe Hart? E inteligenta, simpatica, miniona, grasuna si e gay, iar asta mie mi se pare foarte tare! Ce-l putin nu-s singura...



 
   
   

Sunt chestiile alea....

Atunci cand imi spui ca vrei atat de tare sa-l vezi imi vine brusc in minte ca acum o saptamana ti-am spus ca vreau sa merg la Oradea si tu m-ai intrebat: " Da' ce sa faci la Oradea? " si am zic ca e ok...te las pe tine sa vii la mine, desi parca mi-a tracut o sageata prin inima. cand am auzit. Am zis ca poate inca nu esti pregatita si ca o sa fie bine. Mi-ai spus ca o sa avem timp de toate dar eu nu simt chiar asa, simt ca...sunt multe lucruri pe care le-am putea face acum si nu le facem .
 Stii ce ma doare cel mai tare? Ca sunt de doi ani in viata ta si..niciodata nu am fost in stare sa-ti intorc spatele si...cu toate astea cred ca el pe care nu-l stii de doua saptamani e mai important pentru tine decat sunt eu. Ai renunta la mine pentru el daca el sau situatia ti-ar cere-o? Ma gandesc cu groaza ca...in tot timpu asta am fost mai sincera decat cu oricine altcineva si, ca ...
O iubesc mult si...asta ma face acum sa ma simt ultimul om, pentru ca nu am reusit sa strang suficient de mult din dinti. E problema mea care o afecteaza pe ea si nu vreau..
Sunt o proasta si mi se pare ca deocamdata o enerveaza si faptul ca respir. Pe buna dreptate doar ca..chiar si atunci cand ma enerveaza as face orice pentru ea. Cand o enervez eu..o enervez si atat.

Sometimes I think I was born backwards. You know, come out my mum the wrong way. I hear words go past me backwards. The people I should love, I hate. And the people I hate...

Concluzia ar fi...I'm just not good enough.
Pentru ea..sau oricine alticineva.

Effy : Pandora, why are we friends? Do you ever wonder?
Pandora: Well, that's super easy. You're my pal because you're the coolest ever, and I'm yours because I'll totally do anything you say and none of your boyfriends ever want to surf me cos I'm useless.
Effy : That's it?
Pandora: Yeah.

God knows it hurts!

Nici nu stiu exact la ce ma refer, dar nu se mai termina?
Ma dor toate si nu gasesc rost in nimic. De fapt tot ce fac e sa fiu o prietena buna. Si pentru ca vreau sa fiu cea mai buna prietena din lume pentru Alex, nu pot nici macar sa fiu deprimata, sa-i arat cat de deprimata ma simt de fapt. E fericita si m-as simti prea prost sa fac ceva ca...sa-i umbresc bucuria.
 Adevarul e ca sunt geloasa. Cu ce e el mai bun ca mine? Dar ma vad peste timp fiind inca prezenta in viata ei si pusa in exact aceasi ipostaza. Poate la nunta ei zambindu-i larg cu jumatate din suflet iar cu celalata jumatate plangand. Nu pot sa nu ma bucur cand e fericita, si nu stiu daca e constienta cat de mult imi doresc pentru ea sa aiba parte de tot ce-si doreste, de tot ce-i mai bun. Dar tot asa nu ma pot abtine sa nu plang pentru ca-mi doresc sa fiu langa ea, pentru ca mi-e dor de mainile si de ochii ei. Pentru ca am visat de o mie de ori cum va fi prima data cand isi va dori sa ma imbratiseze.
E ciudat cat de greu se scurge timpul si e ciudat ca si acum ma doare la fel de tare cand mai direct, mai indirect imi arata ca nu ma vrea mai aproape de ea. Ii e bine cu mine aici departe, si mie imi e. Dar uneori te apuca dorul. Stii cum e sa-ti fie dor de cineva si sa stii ca persoana respectiva nu simte la fel?

Andreea...m-a pus la punct azi, si am lasat-o. Singura tampita sunt eu ca nu stiu cum sa fac sa fie bine. Si pentru ea si pentru mine. Nu ma vrea. Nu pot sa fiu senina pentru ca...mi-am dorit sa ma doreasca si mi-am dorit sa ma iubeasca. Nu e asa.
 Mi-e rusine cu mine pentru ca am adus relatia cu ea in stadiul in care e acum. Ca am avut asteptari si ca am visat si ca mi-am dorit a doua oara aceleasi lucruri. Dupa ce prima data m-a respins.
As vrea sa-i spune cat de rau imi pare, ca sunt asa acum si ca i-am vorbit urat. Ca-mi pare rau si ca imi doresc atat de mult sa fim impreuna si ca as fi fost pregatita sa fac orice pentru asta. Imi pare rau ca am dezamagit-o si ca am  jignit-o. As vrea doar sa fie mai usor. Sa nu mai plang, sa nu ma mai doara si sa pot fi cea pe care ea si-o doreste ca prietena. Dumnezeu stie ca ce!!!

Am nevoie de cineva care sa ma iubeasca. Sa ma iubeasca pe mine! Doar pe mine!

alexandraplange

      Imi vine sa plec. Si cand spun asta ma refer la faptul ca imi vine sa ma cufund intr-o cada cu apa fierbinte si sa-mi tai venele.  As vrea sa fiu teribilista si sa nu fie asta gandul care mi se deruleaza in minte iar si iar. Sunt obosita si nu mai stiu ce sa fac. Nimic nu e asa cum ar trebui sa fie. Viata mea, eu, prietenii, scoala. Cred ca nu-s in stare sa merg mai departe, sa fac lucrurile cum trebuie. In plus nu-mi gasesc rostul. Nu gasesc metode, nu gasesc cu ce. Si-s obsedata de faptul ca arat ca naiba. Cand fac baie imi acopar oglinda. Nici macar nu ma mai uit cum imi sta cu hainele pe mine inainte sa ies din casa. Nu vreau sa ma vad, nu vreau sa ma accept.
Nu vreau sa o inteleg pe Andreea. Nu pot. E peste puterea mea de intelegere de ce se intampla toate astea. Imi vine sa arunc totul in aer. Nu mi-e greu sa renunt la nimic. Nici la Alex daca nu mai sunt aici. Stiu ce i-am promis si asta e singurul motiv pentru care ma chinui asa.Stiu ca vrea sa traiesc si sa fiu fericita, dar eu nu stiu sa traiesc si sa fiu fericita.
   O iubesc si asta nu ar trebui sa fie asa, din simplu motiv ca...o sa o vreau mereu, si nu o sa o am niciodata. M-am obisnuit sa tac ca sa o vad fericita. Cand o aud razand si dacand planuri nu-mi mai vine sa-i spun nimic. E atat de frumoasa.
  Ce sa fac eu? Cum o sa trec de asta?

Your Vanity is killing me

Am plans pentru ca nu asa imi doream sa fie si pentru ca a durat atat de putin pana ce mi-am incalcat promisiunea aceea facuta fata de mine.
Azi am fost refuzata de doua ori. Andreea si Ionut. Nu stiu de ce l-am sunat pe el. Poate pentru ca mereu l-am vazut pe omul care o sa fie mereu capabil sa ma echilibreze. Dar nu a fost asa de data asta. Mi-a spus...ca ii pare rau dar ca chiar nu-si mai doreste sa pastram legatura. Si cine sunt eu sa-l condamn?
Ce ciudat suna. Cam la fel de ciudat pe cat de ciudata sunt eu.
Andreea mi-a spus ca am rectionat exagerat si sunt sigura ca are dreptate doar ca vroiam atat de mult sa-mi spuna da si sa..incep ceva nou. Cred ca ea ar fi putut astfel sa ma faca sa redevin eu. Poate ca...am fost sarcastica si ca am folosit cuvinte nepotrivite dar nu i-am aratat nici pe jumatate cat de mult m-a durut.
Eram pe strada cand am scos telefonul din buzunar si am vazut ce mi-a scris. Am simtit ca parca tot ce era in jurul meu a disparut brusc, nu am mai auzit nimic si nu am ami simtit nimic in afara de dezamagire. M-am sprijinit de peretele unui bloc si am plans pana cand am fost in stare sa ma ridic de acolo. Intre timp m-a sunat de doua ori si nu am fost in stare sa-i raspund.
Stii ce e cel mai rau? Ca e vina mea. Ca intradevar nu sunt suficient de buna, nici pentru ea, nici pentru Alex, nici pentru Ionut, nici pentru nimeni.
Deabea astept sa merg la meet si sa uit de toate astea. Sa uit de mine.
Asta daca o sa reusesc sa merg.

Pentru persoana din cupa clopotului, pustie şi nemişcată precum un prunc mort, lumea însăşi este un vis urât.

Nimicuri care dor.

Nici nu stiu daca vreau sau nu sa scriu. As avea multe de spus, nimicuri peste nicuri. Nimicuri care dor.
Ea a plecat in stilul-i caracteristic, iar eu cu greu m-am abtinut sa nu-i raspund cu: " Go fuck yourself ". Nu ca as crede pe bune asta. De fapt...e chiar greu!
Ma enervez repede si tare, imi dau lacrimile si parca as disctruge tot in jurul meu. Ar fi prea mult sa dau vina pe ea pentru toate astea. E doar Andreea cea care pleca atunci cand lucrurile devin complicate. Care nu stie nimic din ce nu am apucat sa-i spun. Ma doare capul cand ma gandesc ca m-a facut din nou sa sper si visez. De ce m-ar vrea cineva Alex? Sunt o persoana extraordinara nu? Da sunt! O persoana extraordinara care cantareste 100 de kilograme. Stii..chiar si cand citesti asta nu te mai poti concentra pe prima parte a propozitiei. Ea dispare!!
Nu stiu ce se intampla dar nu prea se intampla nimic bun. In afara de Alex bineinteles. Alex e Alex si va fi mereu. Mi-e draga mai presus de toate astea, si i-am promis a doua oara si am de gand sa ma tin de cuvant.

Tu nu mai stii, tu nu ma mai citesti dar aici vreau sa-ti spun ca daca tu nu ai exista sufletul meu nu ar avea unde sa se odihneasca. Daca nu ai fi tu eu nu m-as gasi nicaieri. Nici un zambet nu as mai avea.
Nu mai vorbesc cu ai mei. Nu mai vreau sa-i vad si sa-i aud. Nu sunt suparata pentru ce au decis ci pentru ca s-au aliat impotriva mea. De ce crezi ca lovind pe cineva poti sa-l ajunti? Eu sunt vie. Mai vie decat o sa fie ei vreodata, nu-i nevoie de lovituri in plus ca sa stiu ce e durerea.

Poate că ne dorim totul pentru că suntem foarte aproape de pericolul de a nu ne mai dori nimic.

Dear Delilah,

    I am not sure of your feelings anymore. Not sure of what I am for you in fact. Am I just another nickname in your list or I am something special as you are for me? I am trying to find the answer by myself, but as I am trying, I' m getting scared of the answer I may find behind all this.
    I' m not the one you want... or it is you who have changed? I know that I am not the one to blame you, not the one to want something special, because you are the second one in my heart, and you know that I can not change this even if I love you more than I want to. I know that I am the one who makes the thing so complicated. I am complicated and you know that.
   Sure I'm lonely, and sometimes I'm overwhelmed with this emptiness in my chest but deep down, baby, I have always loved you, and I always will.





                                                                                                 Dagna
             

     Acum un an iesisem din spital si ma pregateam sa plec la Bucuresti pentru prima data. Important e ca alesesem sa traiesc si ca imi doream sa gasesc o cale prin care sa ma bucur de viata. Mi-as dori sa am si acum posibilitatea asta. Sa plec si sa ma prefac ca de fapt eu nu sunt eu.
     Inca ma gandesc in fiecare zi ca probabil nu am ales ce trebuia, si ca sunt incapabila. Sunt lenesa, delasatoare sunt tot ce nu ar trebui sa fiu.
     A trecut ceva timp de cand am renuntat la pastile pentru ca m-am simtit suficient de puternica
pentru a ma descurca de una singura. Nici asta nu cred ca a fost o decizie buna. Ce o sa fac acum?


    Pe unul din peretii din salon  erau scrise doua versuri dintr-o melodie :
 
                           " Deep inside you cry cry cry.
                             Don't let your hopes die die die."
   
    Era atat de greu sa nu plangi in locul ala. Probabil eram cea mai normala de acolo. Nu auzeam voci, nu plangeam isteric, nu tipam. Simtem doar un gol imens in piept, un fel de durere surda care mi se scurgea prin tot corpul. Personalul nu prea stia cum sa-mi vorbeasca, eram fata cu tentativa de suicid, apoi in ultimele zile, Alexandra. Se uitau la mine cu un amestec de mila si curiozitate, iar asta ma facea sa ma simt mai vulnerabila de fiecare data.
   Oarecum nu vroiam sa ies de acolo. Imi era frica de intrebarile celor de acasa. De ce? Fiecare mi-a spus ca daca as fi cautat as fi gasit ajutor la el. De fapt asta a fost pentru ei mult mai putin dureros decat ar fi fost adevarul in cazul in care ar fi reusit macar sa-l auda.

   

you taste like cocaine

Toate noptile sunt reci si mirosul de ceai e peste tot. Mi s-a impregnat in palme si-n par.
De multe ori ma trezesc cautand ceva cu privirea, de parca ar fi aici, aproape, si totusi  stiu ca nu e.
 Stau degeaba cu manecile trase peste varfurile degetelor uitand poate sa mananc, sa beau si sa clipesc. Incerc sa par dezinvolta. De parca tot ce spun si tot ce fac reprezinta cel mai firesc lucru si iese din mine asa, ca si cum ar fi fost acolo din totdeauna , iar eu nu am cautat indelung, raspunsul cel mai potrivit. Si pana la urma ce ar trebui sa fac? Pana la urma ce ar trebui sa aleg? Ei sau tu? Fireste  ar trebui sa te aleg  pe tine, doar ca ce esti tu fara ei? Si atunci esti prins la mijloc. Bineinteles ca vrei sa risti si vrei cel mai mult.
Astazi mi-a spus: "Iti dau tot ce vrei, promit.Trebuie doar sa ceri." si ce om sanatos la cap, ar mai astepta asa cum o fac eu?

Ma gandesc mereu ca poate fi asa, "ca pe un fulg ce in mana il strangi si s-a topit" . Dar n-am ramas indiferenta si nici nu pot sa raman. Ma mai gandesc, si poate in curand o sa cer. Atunci o sa vedem.

beautiful mess

 "Nici numai stiu de cand nu am mai vazut ploaie".

E pentru prima data cand nu reusesc sa fac ceva sa se intample. Poate e din cauza faptului ca din cand in cand am indoieli. Nu stiu daca sa le ignor sau nu, dar cert e ca niciodata nu pornesc de la mine ci de la alte persoane care cel putin teoretic imi vor binele si , zic ele, ca ar gandi mai lucid decat mine , cand vine vorba de relatii, amor si alte cele.

Poate pentru un timp, ar trebui sa nu mai vorbesc cu nimeni. Cel putin pana cand o sa am resurse ca sa fac ceva cu adevarat. Apoi, mai intervine o alta mare intrebare: Dintre A. si A. , ce sa aleg? Pe amandoua. Ar fi raspunsul corect , doar ca asta genereaza o alta intrebare: Pe care prima? si pe care a doua?

Ma doare capul.

Poate e gresit sa spun ca asta e tot ce am mai constant si totusi tind sa cred ca nu e. Daca ar fi gresit, ar insemna intradevar sa nu gandesc limpede. Ori mie mi se pare ca, vad lucrurile atat de clar si nu in alb sau negru. Stiu si de culori si nuante iar momentan rozul e "just fine" .

Nu-mi amintesc cand m-am simtit ultima data atat de singura si de tradata.
Dar asta e adevarul, sunt foarte singura.
Nu stiu pana cand o sa mai pot scrie pentru ca familia mea nenorocita a decis sa-mi scoata internetul. Au decis pe deasupra sa faca si in asa fel incat sa nu am nici un leu in buzanar.
Da..fix asa. Nici Ancuta nu a zis nimic de banii pe cerceii aia. Si de unde ideea asta nebuneasca sa ma duca la preot? Ce sa-mi faca?
Imi plac fetele mai mult decat baietii si asta asa o sa ramana indiferent cate rugaciuni o sa faca ei. Mi-e rau. Pe dinafara si pe dinauntru si nu am cui sa spun asta. E groaznic. Nu ma pot opri din vomitat si uneori nu ma pot opri din plans.
Alex a fost cu Manu asa cum am crezut si ce as putea sa-i spun? Nimic, doar ca vroiam sa ma salute...sa-mi spuna ceva. El are atata timp cu ea..e iubitul ei. Eu cine sunt?
Am mainile goale si jur ca uneori stau si ma gandesc..asa...si nu-mi amintesc cand am tinut ultima oara pe cineva de mana.
De ce e asa pe dos viata mea? Nu mai pot sa inteleg. Nu mai vreau sa inteleg, ma doare prea tare.
Ma dor toate.

It's hard to get by just upon a smile

       Mă simt singură. Sunt singură. Nu ştiu exact unde am greşit şi am facut ca viaţa mea să fie atât de goală.
      Acum mi-e greu mai mult ca alta dată. E perioada aceea a anului. Întelegi? E perioada aceea în care totul se duce de rapă, in care de obicei stric totul. De obicei pentru că acum încerc din răsputeri să mă abţin.
      E vorba despre Alex. Mereu e vorba de ea. Aş vrea că nu vreau să fie cu el, că îl urasc şi că urasc cănd îi spune numele. De fapt nu am nimic cu el, urăsc faptul că e cu ea. Uneori nu pot şi nu vreau să ştiu că cineva o sărută şi o vede goală. E atât de nedrept. Faţă de ea. Faţă de mine.

M-ai visat drept ibovnica ta despletitã
cu pãr platinat şi trupul arzând.
Mã respirai şi mã ştiai pe de rost.
Dar într-o zi n-am mai gãsit drumul spre casã
m-am uitat în paturi strãine, şi-am aflat
cum se bea vin roşu în doi.

Nu mã iubi...
Pe drumul trecutului îmi sar câinii în piept.
N-am sã mã-ntorc nicicând,
te frãmântã doar vise...
Nu-ţi pot fi zânã,
şi-n mine-i nãscutã o moarte.

Poem de neiubire, Ştefania Puşcalãu 

     

         

Tick of time.

   Mi-e dor... si nu stiu exact de ce anume. As putea alege din cateva variante care de care mai nefavorabile pentru linistea mea sufletesca, ca sa nu ami vorbesc de imaginea mea de obsedata, hartuitoare si alte chestii minunate.
Si daca am putea da timpul inapoi....
   Hai sa tacem!
Parca ne jucam de-a geometria, un punct prin care trece o linie dreapta ,cea care nu se intalneste cu nici o alta. Paralela.  A trecut mult timp de cand nu am mai avut de-a face cu anumite situatii , cu anumiti oameni. Pe unii nu as fi vrut sa ii las in urma si multe n-as fi vrut sa uit, iar acum am in minte doar jumatati.
   Ramanand la matematica, mai stiu teorema lui Pitagora, mai stiu teorema lui Euclid si presupun ca stiu si la ce folosesc, doar ca mi-am pierdut exercitiul.
   Uneori, ma simt ca si cum as fi fost scoasa din joc.

          

 

"progresam si uitam sa fim fericiti..
ingropam bucurii intr-o mare de biti
nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur...esti identificat
nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi...
te invata sa-ti cauti iubirea pe net
viata este viteza..
nu mai poti sa te-opresti!
te strivesc cei din urma daca incetinesti!
cineva sa opreaca invazia de biti!
cineva sa ne faca din nou fericiti..."

Mi-aş dori să nu fie atât de greu.

    Am impresia că în unele momentele nu mai reuşesc să comunic cu nimeni. E ca şi cum cinva mi-ar tăia dreptul la câteva guri de aer şi eu aş incerca să raman în viata neştiind că asta nu va dura pentru totdeauna.
   Sau ma simt ca un peşte pe uscat. Ce contează dacă voi fi aruncată din nou în apă? Spaima e mare. Poate că o dată şi o dată nu o să mă mai salveze nimeni şi nimic.
   Sunt rea pentru că nu-i înţeleg pe nici unul. De ce?

   Mi-am dat seama de ce îmi e atât de dor de Ionuţ. Pentru el am fost completă. Nu m-a văzut de jumătate. Îmi e dor de el pentru că el mi-a spus sincer că sunt frumoasă şi că mă vrea. Îmi e dor de el pentru că el m-a sărutat şi ma îmbraţisat. Ma lăsat să râd şi să plâng.
  Oare m-ar fi putut iubi?

   Tu nu ai înţeles cât m-ai ranit? Nu vreau să-mi pară rău că nu sunt aşa cum m-ai visat.
   Simt că-s o proastă.
   Mă enervează că nu o mai am la prieteni pe facebook! E ca şi cum ar fi hotarât că nu merit privilegiul astă. Mă enervează şi Andreea pentru că sare ca o leoaică pentru că am găsit-o pe Iulia pe google. Sunt puţin obsedată de tot ce nu cunosc! Şi?
   Da ştiu! Ştiuu şi înţeleg pe toată lumea. Dar cu mine cum rămâne? Sau asta nu-i o problemă? De fapt de ce ar fi? Alexandra? Cine-i Alexandra?
   Da bună întrebare nu-i aşa?


As vrea sa-mi sparg vitrina cu minciuni
Si-nchis apoi in rafturile goale,
Solemn ca-ntr-un ospiciu de nebuni
Sa-mi fac bilantul boalei ancestrale.
Falit, timid, umil si resemnat,
As vrea sa ma cunosc intai pe mine,
Si vechiul sfat al bunului Socrat
Sa-l scriu pe geamul noilor vitrine.
Si-asa, stapan pe tot ce este-al meu,
As vrea sa ma desfac de orice vina,
As vrea sa ies din geometria-n spatiu
A zambetelor binevoitoare.
Femeii ce-mi va spune “te iubesc”
As vrea sa-i smulg cuvintele din gura
Si buzele carnoase sa-i strivesc.

10

  Mădalina era poate singurul motiv pentru care mergeam acolo cu plăcere. Ar fi ipocrizie să spun că mă simțeam uitilă curățînd răni și adminstrând analgezice intravenos. În acea perioadă nu vedeam nimic nobil în medicină, sau alt mijloc anume inventat pentru a curma suferințele oamenilor .

  Eu la rândul meu mă simțem cumplit și nimic nu mă putea alina. Visam absurd să dau timpul înapoi sau mai rău să trec repede peste câțiva ani și să mă trezesc videcată de răul care simțeam că mi se scurge ca un plumb prin vene îngreunându-mi pleopele și pașii. Mă dureau până și încheieturile mâinilor iar în piept simțeam o apăsare grea de parcă cineva mi-ar fi înghesuit sufletul intr-un ungher aplicând asupra lui presiune pentru a-i stoarce ultima fărâma de bine.


  Îmi petreceam orele preocupându-mă de vietile altora. Vorbeam la telefon și dădeam sfatururi, citeam fară oprire și ma uitam la nenumărate fi;me descărcate de pe internet. Mă regăseam în toate, sau cel puțin așa mi se părea. Adevărul e că cele mai multe cuvinte treceau pe langă mine.


  Poate că dacă aș fi fost sinceră cu cei din jur nu aș fi ajuns până aici. Nimeni nu știa ce se petrece cu mine. Iar dacă unii banuiau, habar nu aveau cât de greu îmi era să mă mențin la suprafața.


  Mă închisesem într-o lume creată ad-hoc tocmai din nevoia urgentă de a mă scuti de alte suferințe iminente. 

  Cu toate astea mă supuneam zilnic riscului de a fi rănită de Ea , de Ea eram dependentă!




     Îmi trebuia urgent un surogat pentru toate elementele acum dispărute din viața mea.

I'm not stupid

"Ce ma fac eu fara tine daca e cancer? "

 Nu e cancer dar nu-i mai bine sa te astepti la ce-i mai rau cand de obicei ti se intampla o groaza de lucruri rele ?

Maine sunt programata pentru o serie completa de analize si o sa vedem ce e. Cel mai probabil e ficatul, doar trebuia sa lase urme, marea mea incercare de a pleca bye bye...
Plus ca in familia mea, ciroza hepatica e atat de banala deja. Atat ca eu nu am baut alcool la viata mea ci doar cateva sute de pastile foarte toxice.
Daca-mi pare rau...e mai bine sa nu intrebi.

Nu am chef de scris dar daca se intreaba cineva ce se intampla mai nou prin viata mea pot sa spun doar atat.
Din bara in stalp, din stalp in perete ...si povestea merge mai departe.
Ma descurc.

Era sa uit, I'm so damn sexy today!! Am primit un tricou-rochita foarte rock on.


aaaa.....

Mi-e dor de Ionut si el nu ma baga in seama. Priceless.





     

Nu am nici o bucurie fiind aici, implinind 21 de ani.
Nu ...nici un dram de fericire.

Just not in the mood...for anything!

Muuultaa, muuuuultaaa plictiseala!
In afara de faptul ca am vorbit cu Alex a fost zi absolut anosta.
A fost bine sa o aud si sa-i vorbesc.
Probabil ca lucrurile o sa revina pe fagasul normal .

Beau: 7up
Mananc: Portocale