It's hard to get by just upon a smile

       Mă simt singură. Sunt singură. Nu ştiu exact unde am greşit şi am facut ca viaţa mea să fie atât de goală.
      Acum mi-e greu mai mult ca alta dată. E perioada aceea a anului. Întelegi? E perioada aceea în care totul se duce de rapă, in care de obicei stric totul. De obicei pentru că acum încerc din răsputeri să mă abţin.
      E vorba despre Alex. Mereu e vorba de ea. Aş vrea că nu vreau să fie cu el, că îl urasc şi că urasc cănd îi spune numele. De fapt nu am nimic cu el, urăsc faptul că e cu ea. Uneori nu pot şi nu vreau să ştiu că cineva o sărută şi o vede goală. E atât de nedrept. Faţă de ea. Faţă de mine.

M-ai visat drept ibovnica ta despletitã
cu pãr platinat şi trupul arzând.
Mã respirai şi mã ştiai pe de rost.
Dar într-o zi n-am mai gãsit drumul spre casã
m-am uitat în paturi strãine, şi-am aflat
cum se bea vin roşu în doi.

Nu mã iubi...
Pe drumul trecutului îmi sar câinii în piept.
N-am sã mã-ntorc nicicând,
te frãmântã doar vise...
Nu-ţi pot fi zânã,
şi-n mine-i nãscutã o moarte.

Poem de neiubire, Ştefania Puşcalãu