Nimicuri care dor.

Nici nu stiu daca vreau sau nu sa scriu. As avea multe de spus, nimicuri peste nicuri. Nimicuri care dor.
Ea a plecat in stilul-i caracteristic, iar eu cu greu m-am abtinut sa nu-i raspund cu: " Go fuck yourself ". Nu ca as crede pe bune asta. De fapt...e chiar greu!
Ma enervez repede si tare, imi dau lacrimile si parca as disctruge tot in jurul meu. Ar fi prea mult sa dau vina pe ea pentru toate astea. E doar Andreea cea care pleca atunci cand lucrurile devin complicate. Care nu stie nimic din ce nu am apucat sa-i spun. Ma doare capul cand ma gandesc ca m-a facut din nou sa sper si visez. De ce m-ar vrea cineva Alex? Sunt o persoana extraordinara nu? Da sunt! O persoana extraordinara care cantareste 100 de kilograme. Stii..chiar si cand citesti asta nu te mai poti concentra pe prima parte a propozitiei. Ea dispare!!
Nu stiu ce se intampla dar nu prea se intampla nimic bun. In afara de Alex bineinteles. Alex e Alex si va fi mereu. Mi-e draga mai presus de toate astea, si i-am promis a doua oara si am de gand sa ma tin de cuvant.

Tu nu mai stii, tu nu ma mai citesti dar aici vreau sa-ti spun ca daca tu nu ai exista sufletul meu nu ar avea unde sa se odihneasca. Daca nu ai fi tu eu nu m-as gasi nicaieri. Nici un zambet nu as mai avea.
Nu mai vorbesc cu ai mei. Nu mai vreau sa-i vad si sa-i aud. Nu sunt suparata pentru ce au decis ci pentru ca s-au aliat impotriva mea. De ce crezi ca lovind pe cineva poti sa-l ajunti? Eu sunt vie. Mai vie decat o sa fie ei vreodata, nu-i nevoie de lovituri in plus ca sa stiu ce e durerea.

Poate că ne dorim totul pentru că suntem foarte aproape de pericolul de a nu ne mai dori nimic.

Dear Delilah,

    I am not sure of your feelings anymore. Not sure of what I am for you in fact. Am I just another nickname in your list or I am something special as you are for me? I am trying to find the answer by myself, but as I am trying, I' m getting scared of the answer I may find behind all this.
    I' m not the one you want... or it is you who have changed? I know that I am not the one to blame you, not the one to want something special, because you are the second one in my heart, and you know that I can not change this even if I love you more than I want to. I know that I am the one who makes the thing so complicated. I am complicated and you know that.
   Sure I'm lonely, and sometimes I'm overwhelmed with this emptiness in my chest but deep down, baby, I have always loved you, and I always will.





                                                                                                 Dagna
             

     Acum un an iesisem din spital si ma pregateam sa plec la Bucuresti pentru prima data. Important e ca alesesem sa traiesc si ca imi doream sa gasesc o cale prin care sa ma bucur de viata. Mi-as dori sa am si acum posibilitatea asta. Sa plec si sa ma prefac ca de fapt eu nu sunt eu.
     Inca ma gandesc in fiecare zi ca probabil nu am ales ce trebuia, si ca sunt incapabila. Sunt lenesa, delasatoare sunt tot ce nu ar trebui sa fiu.
     A trecut ceva timp de cand am renuntat la pastile pentru ca m-am simtit suficient de puternica
pentru a ma descurca de una singura. Nici asta nu cred ca a fost o decizie buna. Ce o sa fac acum?


    Pe unul din peretii din salon  erau scrise doua versuri dintr-o melodie :
 
                           " Deep inside you cry cry cry.
                             Don't let your hopes die die die."
   
    Era atat de greu sa nu plangi in locul ala. Probabil eram cea mai normala de acolo. Nu auzeam voci, nu plangeam isteric, nu tipam. Simtem doar un gol imens in piept, un fel de durere surda care mi se scurgea prin tot corpul. Personalul nu prea stia cum sa-mi vorbeasca, eram fata cu tentativa de suicid, apoi in ultimele zile, Alexandra. Se uitau la mine cu un amestec de mila si curiozitate, iar asta ma facea sa ma simt mai vulnerabila de fiecare data.
   Oarecum nu vroiam sa ies de acolo. Imi era frica de intrebarile celor de acasa. De ce? Fiecare mi-a spus ca daca as fi cautat as fi gasit ajutor la el. De fapt asta a fost pentru ei mult mai putin dureros decat ar fi fost adevarul in cazul in care ar fi reusit macar sa-l auda.

   

you taste like cocaine

Toate noptile sunt reci si mirosul de ceai e peste tot. Mi s-a impregnat in palme si-n par.
De multe ori ma trezesc cautand ceva cu privirea, de parca ar fi aici, aproape, si totusi  stiu ca nu e.
 Stau degeaba cu manecile trase peste varfurile degetelor uitand poate sa mananc, sa beau si sa clipesc. Incerc sa par dezinvolta. De parca tot ce spun si tot ce fac reprezinta cel mai firesc lucru si iese din mine asa, ca si cum ar fi fost acolo din totdeauna , iar eu nu am cautat indelung, raspunsul cel mai potrivit. Si pana la urma ce ar trebui sa fac? Pana la urma ce ar trebui sa aleg? Ei sau tu? Fireste  ar trebui sa te aleg  pe tine, doar ca ce esti tu fara ei? Si atunci esti prins la mijloc. Bineinteles ca vrei sa risti si vrei cel mai mult.
Astazi mi-a spus: "Iti dau tot ce vrei, promit.Trebuie doar sa ceri." si ce om sanatos la cap, ar mai astepta asa cum o fac eu?

Ma gandesc mereu ca poate fi asa, "ca pe un fulg ce in mana il strangi si s-a topit" . Dar n-am ramas indiferenta si nici nu pot sa raman. Ma mai gandesc, si poate in curand o sa cer. Atunci o sa vedem.

beautiful mess

 "Nici numai stiu de cand nu am mai vazut ploaie".

E pentru prima data cand nu reusesc sa fac ceva sa se intample. Poate e din cauza faptului ca din cand in cand am indoieli. Nu stiu daca sa le ignor sau nu, dar cert e ca niciodata nu pornesc de la mine ci de la alte persoane care cel putin teoretic imi vor binele si , zic ele, ca ar gandi mai lucid decat mine , cand vine vorba de relatii, amor si alte cele.

Poate pentru un timp, ar trebui sa nu mai vorbesc cu nimeni. Cel putin pana cand o sa am resurse ca sa fac ceva cu adevarat. Apoi, mai intervine o alta mare intrebare: Dintre A. si A. , ce sa aleg? Pe amandoua. Ar fi raspunsul corect , doar ca asta genereaza o alta intrebare: Pe care prima? si pe care a doua?

Ma doare capul.

Poate e gresit sa spun ca asta e tot ce am mai constant si totusi tind sa cred ca nu e. Daca ar fi gresit, ar insemna intradevar sa nu gandesc limpede. Ori mie mi se pare ca, vad lucrurile atat de clar si nu in alb sau negru. Stiu si de culori si nuante iar momentan rozul e "just fine" .