Nu-mi amintesc cand m-am simtit ultima data atat de singura si de tradata.
Dar asta e adevarul, sunt foarte singura.
Nu stiu pana cand o sa mai pot scrie pentru ca familia mea nenorocita a decis sa-mi scoata internetul. Au decis pe deasupra sa faca si in asa fel incat sa nu am nici un leu in buzanar.
Da..fix asa. Nici Ancuta nu a zis nimic de banii pe cerceii aia. Si de unde ideea asta nebuneasca sa ma duca la preot? Ce sa-mi faca?
Imi plac fetele mai mult decat baietii si asta asa o sa ramana indiferent cate rugaciuni o sa faca ei. Mi-e rau. Pe dinafara si pe dinauntru si nu am cui sa spun asta. E groaznic. Nu ma pot opri din vomitat si uneori nu ma pot opri din plans.
Alex a fost cu Manu asa cum am crezut si ce as putea sa-i spun? Nimic, doar ca vroiam sa ma salute...sa-mi spuna ceva. El are atata timp cu ea..e iubitul ei. Eu cine sunt?
Am mainile goale si jur ca uneori stau si ma gandesc..asa...si nu-mi amintesc cand am tinut ultima oara pe cineva de mana.
De ce e asa pe dos viata mea? Nu mai pot sa inteleg. Nu mai vreau sa inteleg, ma doare prea tare.
Ma dor toate.

It's hard to get by just upon a smile

       Mă simt singură. Sunt singură. Nu ştiu exact unde am greşit şi am facut ca viaţa mea să fie atât de goală.
      Acum mi-e greu mai mult ca alta dată. E perioada aceea a anului. Întelegi? E perioada aceea în care totul se duce de rapă, in care de obicei stric totul. De obicei pentru că acum încerc din răsputeri să mă abţin.
      E vorba despre Alex. Mereu e vorba de ea. Aş vrea că nu vreau să fie cu el, că îl urasc şi că urasc cănd îi spune numele. De fapt nu am nimic cu el, urăsc faptul că e cu ea. Uneori nu pot şi nu vreau să ştiu că cineva o sărută şi o vede goală. E atât de nedrept. Faţă de ea. Faţă de mine.

M-ai visat drept ibovnica ta despletitã
cu pãr platinat şi trupul arzând.
Mã respirai şi mã ştiai pe de rost.
Dar într-o zi n-am mai gãsit drumul spre casã
m-am uitat în paturi strãine, şi-am aflat
cum se bea vin roşu în doi.

Nu mã iubi...
Pe drumul trecutului îmi sar câinii în piept.
N-am sã mã-ntorc nicicând,
te frãmântã doar vise...
Nu-ţi pot fi zânã,
şi-n mine-i nãscutã o moarte.

Poem de neiubire, Ştefania Puşcalãu 

     

         

Tick of time.

   Mi-e dor... si nu stiu exact de ce anume. As putea alege din cateva variante care de care mai nefavorabile pentru linistea mea sufletesca, ca sa nu ami vorbesc de imaginea mea de obsedata, hartuitoare si alte chestii minunate.
Si daca am putea da timpul inapoi....
   Hai sa tacem!
Parca ne jucam de-a geometria, un punct prin care trece o linie dreapta ,cea care nu se intalneste cu nici o alta. Paralela.  A trecut mult timp de cand nu am mai avut de-a face cu anumite situatii , cu anumiti oameni. Pe unii nu as fi vrut sa ii las in urma si multe n-as fi vrut sa uit, iar acum am in minte doar jumatati.
   Ramanand la matematica, mai stiu teorema lui Pitagora, mai stiu teorema lui Euclid si presupun ca stiu si la ce folosesc, doar ca mi-am pierdut exercitiul.
   Uneori, ma simt ca si cum as fi fost scoasa din joc.

          

 

"progresam si uitam sa fim fericiti..
ingropam bucurii intr-o mare de biti
nu te mai poti ascunde..esti mult prea conectat
nu mai poti sa fii singur...esti identificat
nu mai poti sa refuzi..nu te lasa sa crezi...
te invata sa-ti cauti iubirea pe net
viata este viteza..
nu mai poti sa te-opresti!
te strivesc cei din urma daca incetinesti!
cineva sa opreaca invazia de biti!
cineva sa ne faca din nou fericiti..."

Mi-aş dori să nu fie atât de greu.

    Am impresia că în unele momentele nu mai reuşesc să comunic cu nimeni. E ca şi cum cinva mi-ar tăia dreptul la câteva guri de aer şi eu aş incerca să raman în viata neştiind că asta nu va dura pentru totdeauna.
   Sau ma simt ca un peşte pe uscat. Ce contează dacă voi fi aruncată din nou în apă? Spaima e mare. Poate că o dată şi o dată nu o să mă mai salveze nimeni şi nimic.
   Sunt rea pentru că nu-i înţeleg pe nici unul. De ce?

   Mi-am dat seama de ce îmi e atât de dor de Ionuţ. Pentru el am fost completă. Nu m-a văzut de jumătate. Îmi e dor de el pentru că el mi-a spus sincer că sunt frumoasă şi că mă vrea. Îmi e dor de el pentru că el m-a sărutat şi ma îmbraţisat. Ma lăsat să râd şi să plâng.
  Oare m-ar fi putut iubi?

   Tu nu ai înţeles cât m-ai ranit? Nu vreau să-mi pară rău că nu sunt aşa cum m-ai visat.
   Simt că-s o proastă.
   Mă enervează că nu o mai am la prieteni pe facebook! E ca şi cum ar fi hotarât că nu merit privilegiul astă. Mă enervează şi Andreea pentru că sare ca o leoaică pentru că am găsit-o pe Iulia pe google. Sunt puţin obsedată de tot ce nu cunosc! Şi?
   Da ştiu! Ştiuu şi înţeleg pe toată lumea. Dar cu mine cum rămâne? Sau asta nu-i o problemă? De fapt de ce ar fi? Alexandra? Cine-i Alexandra?
   Da bună întrebare nu-i aşa?


As vrea sa-mi sparg vitrina cu minciuni
Si-nchis apoi in rafturile goale,
Solemn ca-ntr-un ospiciu de nebuni
Sa-mi fac bilantul boalei ancestrale.
Falit, timid, umil si resemnat,
As vrea sa ma cunosc intai pe mine,
Si vechiul sfat al bunului Socrat
Sa-l scriu pe geamul noilor vitrine.
Si-asa, stapan pe tot ce este-al meu,
As vrea sa ma desfac de orice vina,
As vrea sa ies din geometria-n spatiu
A zambetelor binevoitoare.
Femeii ce-mi va spune “te iubesc”
As vrea sa-i smulg cuvintele din gura
Si buzele carnoase sa-i strivesc.

10

  Mădalina era poate singurul motiv pentru care mergeam acolo cu plăcere. Ar fi ipocrizie să spun că mă simțeam uitilă curățînd răni și adminstrând analgezice intravenos. În acea perioadă nu vedeam nimic nobil în medicină, sau alt mijloc anume inventat pentru a curma suferințele oamenilor .

  Eu la rândul meu mă simțem cumplit și nimic nu mă putea alina. Visam absurd să dau timpul înapoi sau mai rău să trec repede peste câțiva ani și să mă trezesc videcată de răul care simțeam că mi se scurge ca un plumb prin vene îngreunându-mi pleopele și pașii. Mă dureau până și încheieturile mâinilor iar în piept simțeam o apăsare grea de parcă cineva mi-ar fi înghesuit sufletul intr-un ungher aplicând asupra lui presiune pentru a-i stoarce ultima fărâma de bine.


  Îmi petreceam orele preocupându-mă de vietile altora. Vorbeam la telefon și dădeam sfatururi, citeam fară oprire și ma uitam la nenumărate fi;me descărcate de pe internet. Mă regăseam în toate, sau cel puțin așa mi se părea. Adevărul e că cele mai multe cuvinte treceau pe langă mine.


  Poate că dacă aș fi fost sinceră cu cei din jur nu aș fi ajuns până aici. Nimeni nu știa ce se petrece cu mine. Iar dacă unii banuiau, habar nu aveau cât de greu îmi era să mă mențin la suprafața.


  Mă închisesem într-o lume creată ad-hoc tocmai din nevoia urgentă de a mă scuti de alte suferințe iminente. 

  Cu toate astea mă supuneam zilnic riscului de a fi rănită de Ea , de Ea eram dependentă!




     Îmi trebuia urgent un surogat pentru toate elementele acum dispărute din viața mea.

I'm not stupid

"Ce ma fac eu fara tine daca e cancer? "

 Nu e cancer dar nu-i mai bine sa te astepti la ce-i mai rau cand de obicei ti se intampla o groaza de lucruri rele ?

Maine sunt programata pentru o serie completa de analize si o sa vedem ce e. Cel mai probabil e ficatul, doar trebuia sa lase urme, marea mea incercare de a pleca bye bye...
Plus ca in familia mea, ciroza hepatica e atat de banala deja. Atat ca eu nu am baut alcool la viata mea ci doar cateva sute de pastile foarte toxice.
Daca-mi pare rau...e mai bine sa nu intrebi.

Nu am chef de scris dar daca se intreaba cineva ce se intampla mai nou prin viata mea pot sa spun doar atat.
Din bara in stalp, din stalp in perete ...si povestea merge mai departe.
Ma descurc.

Era sa uit, I'm so damn sexy today!! Am primit un tricou-rochita foarte rock on.


aaaa.....

Mi-e dor de Ionut si el nu ma baga in seama. Priceless.





     

Nu am nici o bucurie fiind aici, implinind 21 de ani.
Nu ...nici un dram de fericire.

Just not in the mood...for anything!

Muuultaa, muuuuultaaa plictiseala!
In afara de faptul ca am vorbit cu Alex a fost zi absolut anosta.
A fost bine sa o aud si sa-i vorbesc.
Probabil ca lucrurile o sa revina pe fagasul normal .

Beau: 7up
Mananc: Portocale