Eu, tu si restul lumii

   Acum am mintea mai limpede chit ca-s obosita de nu-mi vad capu, nu-mi simt picioarele si altele.
   Mi-am dat seama azi cat de usor ne e de fapt, sa nu ne gandim la ceva care ne supara in comparatie cu sa ne ne gandim la acel ceva si sa-l analizam.
   Suntem foarte obisnuiti sa ne distragem atentia de la probleme si primu lucru e acoolul. Toata lumea stie ca alcoolul e cel mai bun antidepresiv, asa ca ce facem cand vrem sa uitam de ceva? Bem frate ca doar suntem tineri si ne tine ficatul!! Iesim cu prietenii, facem curatenie in sifonie, ne uitam la seriale (si chiar nu-s putine cele de pe lista mea), citim, intram pe chat si flirtam cu necunoscuti, mancam! Toata lumea face asta pentru ca asa e mai usor dar cateodata nu mai poti si trebuie sa o faci.
   Trebuie sa stai fata in fata cu problema si sa o analizezi in detaliu cu cea mai mare atentie iar de aici nu-i deloc usor pentru ca vezi unde ai gresit si vezi ce nu poate fi reparat.
   Problema mea pare simpla. O iubesc Alex si asta ne afecteaza relatia iar pe mine ma intristeaza din mai multe motive, iar eu cand sunt trista...trebuie sa-mi adun toate puterile sa fiu cum trebuie sa fie iar asta e obositor. Asa ca nu ma gandesc ca o iubesc, nu-mi las timp pentru asta dar o simt mereu si cateodata ma umple de fericire.
   E ciudata iubirea, nu-i asa? Ma simt fericita cand radem impreuna ca doua prietene bune ce suntem, prietenia noastra ma face fericita. E genul acela de prietenie...pe care mi-am dorit-o intodeauna, dar acele sentimente care sunt de alta natura, fata de ea...ma fac sa sufar. Oare asta ma face o prietena mai putin buna?

I crossed all the lines and I broke all the rules
But baby I broke them all for you
Because even when I was flat broke
You made me feel like a million bucks.
You see the smile that's on my mouth
It's hiding the words that don't come out
And all of my friends who think that I'm blessed
They don't know my head is a mess
No, they don't know who I really am
And they don't know what
I've been through like you do

alexandraplange 2

 Nimic nu ma poate opri sa nu o mai iubesc si nu cred ca exista sentiment care sa te distruga mai tare decat acela ca probabil persoana pe care o iubesti nu te va privi niciodata in acelasi mod in care tu o privesti pe ea.  E vorba despre Alex. Dimineata cand ma trezesc, seara inainte de culcare si cateodata si in somn.
Nu stiu cum o sa fie dar nu-i pot da buzna in suflet cu toate frustrarile mele. In plus nu m-ar lasa, s-ar inchide ermetic si...eu as ramane pe dinafara a doua oara. Nu vreau sa mai ajungem unde am fost si deasta in fiecare zi sper sa apara cineva pe care sa-l iubesc, chiar daca nu asa cum o iubesc pe ea. Am nevoie de cineva care sa ma faca sa uit, sa ma ajute sa nu o dezamagesc si sa-mi duc viata mai departe.
Ea e genul acela de persoana cu care stii de la primele cuvinte ca va fi importanta pentru tine. Iti intra in minte.
Sunt un pumn strans si in el imi tin ascunsa toata iubirea fata de ea, daca l-as deschide mi-ar intra sageti in suflet.
Imi tremura barbia si asta nu mi se intampla decat atunci cand plang din cauza sentimentelor mele fata de ea.
In ultimele zile am spus "o sa fie bine" mereu si eu, si ea, de parca am fi vrut sa ne convingem. Din partea mea ea o sa fie bine. Nu o sa plang in fata ei, nu o sa-i spun ca nu pot trai fara ea sau ca o urasc, ca data trecuta.
Sper doar ca o sa pot sa fiu demna fiindu-i aproape si imi jur ca o sa fac tot ce-i mai bine ca ea sa fie multumita si sa ramanem prietene, pentru ca prezenta ei e...minunata. Asa e Alex, e cea mai uimitoare si mai frumoasa persoana pe care am cunoscut-o vreodata.
Iar daca vreodata o sa ma doare prea tare faptul ca a ales pe altcineva, am sa dau inapoi pe nesimtite si am sa o las fie fericita indiferent cat de dor o sa-mi fie de ea.
Stiu ca nu o pot pierde din cel mai important loc, din mintea mea, asa cum stiu ca undeva in adancul inimi ei intelege cat de mult o iubesc si ca nu vrea sa plec niciodata de langa ea.
Acum vorbeste frumos cu mine, intodeauna, si asta inseamna mult. E frumos...totul!

Acum doi ani imi scria asa :  " A: ba spune-mi un mesaj de semi-dragoste si sa nu fie manelist I: O bomboana ii spune unei ciocolate 'ce dulci suntem'...A: Nuuuuuuuu alta alta! I: 'Te iubesc.'
 Oare care e momentul in care am distrus asta?

I'm happy, I'm care free, I'm GAY, I was born this way!!!

    Azi am schimbat imaginea blogului deoarece simt ca si eu m-am schimbat. Ma schimb mereu si vreau sa fie cat mai clar pentru cei ce ma mai citesc ca sunt gay si ca Alex la fel ca Andreea e fata
. Am avut multe intrebari legate de sexualitatea mea , si le-am gasit raspunsul cu ajutorul prietenelor mele de pe forumul  imfree.ro, iar la unele le-am gasit raspunsul singura, in timp.
   Nu pretind ca spun lucruri noi si interesante aici. Blogul meu e un blog personal si functioneaza pe post de jurnal asa ca nici cititori nu am prea multi deoarece tot mereu mi se intampla lucruri neplacute de care nu ma sfiesc sa ma plang aici.
   Blogul asta e Elvetia mea daca vreti. Nimeni nu ma poate ataca si daca cineva se incumeta sa o faca, pana maine nu-si va mai aminti nimeni.
   Aici am dreptul sa fiu eu, sa fiu gay, sa fiu furioasa si sa ma analizez pana la radacina firelor de par fara ca asta afectez pe nimeni.
   Viata mea e o furtuna iar eu sunt tumultoasa. Iubesc si invat sa ma descurc cu sentimentele mele fara sa ranesc alti oameni.
   As putea spune ca nu-i usor sa fi gay in romania dar ma abtin, pentru ca viata e in mare masura asa cum ne-o facem si bineinteles discriminarea ne afecteaza pe toti. apropo o stiti pe Hart? E inteligenta, simpatica, miniona, grasuna si e gay, iar asta mie mi se pare foarte tare! Ce-l putin nu-s singura...



 
   
   

Sunt chestiile alea....

Atunci cand imi spui ca vrei atat de tare sa-l vezi imi vine brusc in minte ca acum o saptamana ti-am spus ca vreau sa merg la Oradea si tu m-ai intrebat: " Da' ce sa faci la Oradea? " si am zic ca e ok...te las pe tine sa vii la mine, desi parca mi-a tracut o sageata prin inima. cand am auzit. Am zis ca poate inca nu esti pregatita si ca o sa fie bine. Mi-ai spus ca o sa avem timp de toate dar eu nu simt chiar asa, simt ca...sunt multe lucruri pe care le-am putea face acum si nu le facem .
 Stii ce ma doare cel mai tare? Ca sunt de doi ani in viata ta si..niciodata nu am fost in stare sa-ti intorc spatele si...cu toate astea cred ca el pe care nu-l stii de doua saptamani e mai important pentru tine decat sunt eu. Ai renunta la mine pentru el daca el sau situatia ti-ar cere-o? Ma gandesc cu groaza ca...in tot timpu asta am fost mai sincera decat cu oricine altcineva si, ca ...
O iubesc mult si...asta ma face acum sa ma simt ultimul om, pentru ca nu am reusit sa strang suficient de mult din dinti. E problema mea care o afecteaza pe ea si nu vreau..
Sunt o proasta si mi se pare ca deocamdata o enerveaza si faptul ca respir. Pe buna dreptate doar ca..chiar si atunci cand ma enerveaza as face orice pentru ea. Cand o enervez eu..o enervez si atat.

Sometimes I think I was born backwards. You know, come out my mum the wrong way. I hear words go past me backwards. The people I should love, I hate. And the people I hate...

Concluzia ar fi...I'm just not good enough.
Pentru ea..sau oricine alticineva.

Effy : Pandora, why are we friends? Do you ever wonder?
Pandora: Well, that's super easy. You're my pal because you're the coolest ever, and I'm yours because I'll totally do anything you say and none of your boyfriends ever want to surf me cos I'm useless.
Effy : That's it?
Pandora: Yeah.

God knows it hurts!

Nici nu stiu exact la ce ma refer, dar nu se mai termina?
Ma dor toate si nu gasesc rost in nimic. De fapt tot ce fac e sa fiu o prietena buna. Si pentru ca vreau sa fiu cea mai buna prietena din lume pentru Alex, nu pot nici macar sa fiu deprimata, sa-i arat cat de deprimata ma simt de fapt. E fericita si m-as simti prea prost sa fac ceva ca...sa-i umbresc bucuria.
 Adevarul e ca sunt geloasa. Cu ce e el mai bun ca mine? Dar ma vad peste timp fiind inca prezenta in viata ei si pusa in exact aceasi ipostaza. Poate la nunta ei zambindu-i larg cu jumatate din suflet iar cu celalata jumatate plangand. Nu pot sa nu ma bucur cand e fericita, si nu stiu daca e constienta cat de mult imi doresc pentru ea sa aiba parte de tot ce-si doreste, de tot ce-i mai bun. Dar tot asa nu ma pot abtine sa nu plang pentru ca-mi doresc sa fiu langa ea, pentru ca mi-e dor de mainile si de ochii ei. Pentru ca am visat de o mie de ori cum va fi prima data cand isi va dori sa ma imbratiseze.
E ciudat cat de greu se scurge timpul si e ciudat ca si acum ma doare la fel de tare cand mai direct, mai indirect imi arata ca nu ma vrea mai aproape de ea. Ii e bine cu mine aici departe, si mie imi e. Dar uneori te apuca dorul. Stii cum e sa-ti fie dor de cineva si sa stii ca persoana respectiva nu simte la fel?

Andreea...m-a pus la punct azi, si am lasat-o. Singura tampita sunt eu ca nu stiu cum sa fac sa fie bine. Si pentru ea si pentru mine. Nu ma vrea. Nu pot sa fiu senina pentru ca...mi-am dorit sa ma doreasca si mi-am dorit sa ma iubeasca. Nu e asa.
 Mi-e rusine cu mine pentru ca am adus relatia cu ea in stadiul in care e acum. Ca am avut asteptari si ca am visat si ca mi-am dorit a doua oara aceleasi lucruri. Dupa ce prima data m-a respins.
As vrea sa-i spune cat de rau imi pare, ca sunt asa acum si ca i-am vorbit urat. Ca-mi pare rau si ca imi doresc atat de mult sa fim impreuna si ca as fi fost pregatita sa fac orice pentru asta. Imi pare rau ca am dezamagit-o si ca am  jignit-o. As vrea doar sa fie mai usor. Sa nu mai plang, sa nu ma mai doara si sa pot fi cea pe care ea si-o doreste ca prietena. Dumnezeu stie ca ce!!!

Am nevoie de cineva care sa ma iubeasca. Sa ma iubeasca pe mine! Doar pe mine!

alexandraplange

      Imi vine sa plec. Si cand spun asta ma refer la faptul ca imi vine sa ma cufund intr-o cada cu apa fierbinte si sa-mi tai venele.  As vrea sa fiu teribilista si sa nu fie asta gandul care mi se deruleaza in minte iar si iar. Sunt obosita si nu mai stiu ce sa fac. Nimic nu e asa cum ar trebui sa fie. Viata mea, eu, prietenii, scoala. Cred ca nu-s in stare sa merg mai departe, sa fac lucrurile cum trebuie. In plus nu-mi gasesc rostul. Nu gasesc metode, nu gasesc cu ce. Si-s obsedata de faptul ca arat ca naiba. Cand fac baie imi acopar oglinda. Nici macar nu ma mai uit cum imi sta cu hainele pe mine inainte sa ies din casa. Nu vreau sa ma vad, nu vreau sa ma accept.
Nu vreau sa o inteleg pe Andreea. Nu pot. E peste puterea mea de intelegere de ce se intampla toate astea. Imi vine sa arunc totul in aer. Nu mi-e greu sa renunt la nimic. Nici la Alex daca nu mai sunt aici. Stiu ce i-am promis si asta e singurul motiv pentru care ma chinui asa.Stiu ca vrea sa traiesc si sa fiu fericita, dar eu nu stiu sa traiesc si sa fiu fericita.
   O iubesc si asta nu ar trebui sa fie asa, din simplu motiv ca...o sa o vreau mereu, si nu o sa o am niciodata. M-am obisnuit sa tac ca sa o vad fericita. Cand o aud razand si dacand planuri nu-mi mai vine sa-i spun nimic. E atat de frumoasa.
  Ce sa fac eu? Cum o sa trec de asta?

Your Vanity is killing me

Am plans pentru ca nu asa imi doream sa fie si pentru ca a durat atat de putin pana ce mi-am incalcat promisiunea aceea facuta fata de mine.
Azi am fost refuzata de doua ori. Andreea si Ionut. Nu stiu de ce l-am sunat pe el. Poate pentru ca mereu l-am vazut pe omul care o sa fie mereu capabil sa ma echilibreze. Dar nu a fost asa de data asta. Mi-a spus...ca ii pare rau dar ca chiar nu-si mai doreste sa pastram legatura. Si cine sunt eu sa-l condamn?
Ce ciudat suna. Cam la fel de ciudat pe cat de ciudata sunt eu.
Andreea mi-a spus ca am rectionat exagerat si sunt sigura ca are dreptate doar ca vroiam atat de mult sa-mi spuna da si sa..incep ceva nou. Cred ca ea ar fi putut astfel sa ma faca sa redevin eu. Poate ca...am fost sarcastica si ca am folosit cuvinte nepotrivite dar nu i-am aratat nici pe jumatate cat de mult m-a durut.
Eram pe strada cand am scos telefonul din buzunar si am vazut ce mi-a scris. Am simtit ca parca tot ce era in jurul meu a disparut brusc, nu am mai auzit nimic si nu am ami simtit nimic in afara de dezamagire. M-am sprijinit de peretele unui bloc si am plans pana cand am fost in stare sa ma ridic de acolo. Intre timp m-a sunat de doua ori si nu am fost in stare sa-i raspund.
Stii ce e cel mai rau? Ca e vina mea. Ca intradevar nu sunt suficient de buna, nici pentru ea, nici pentru Alex, nici pentru Ionut, nici pentru nimeni.
Deabea astept sa merg la meet si sa uit de toate astea. Sa uit de mine.
Asta daca o sa reusesc sa merg.

Pentru persoana din cupa clopotului, pustie şi nemişcată precum un prunc mort, lumea însăşi este un vis urât.