"M-am pierdut pe drum si vreau sa stiu,oare-am sa mai fiu vreodata cum vroiam sa fiu ?"

Mi s-au inecat corabile .Toate sperantele mele de evadare se naruie si imi ramane ..ce-mi ramane? Nu-mi ramane nimic !
Sunt dezamagita si poate ca acolo in sufletul meu mi-as fi dorit sa aleg Oradea.
As fi vrut sa nu mai fiu atat de singura si sa fiu mai aproape de Alex , sa stiu ca un prieten va veni sa ma vada din cand in cand .
Hai sa fiu sincera !Nimeni in afara de el nu ma suna sa ma intrebe ce mai fac.Nimeni .Nici Ioana ,nici cand eram in spital si asta poate pentru ca s-a obisnuit sa o caut eu , sa o intreb daca e totul in ordine .
Cand se adunau prea multe o sunam si plangeam cerand ajutor . Nu stiu ce simte pentru mine si cum vede ea lucrurile.
Stiu cat de mult imi doream sa ajung la Oradea si ca e din ce in ce mai putin posibil deoarece ea a mers si nu m-a luat cu ea asa cum am rugat-o si cum mi-a spus .
Nu o inteleg . Imi vine sa plang pentru ca am luat decizia gresita .Cum o sa decurga viata mea de acum inainte? Ca si pana acum ? Sunt obosita o spun iarasi si oricat de puternica as fi , mi-as da mancarea pentru un umar pe care sa-mi las capul.
Uneori ma intreb daca mai am putere sa merg mai departe . Si oricare ar fi raspunsul ma agat de tot ce ma pot agata ca sa am curaj .