Intre moarte si viata

Nu vreau sa mor ! Vreau sa rad. Sa deschid greu ochii dimineata pentru ca imi intra soarele in ochii si sa alerg suparata prin ploaia prea rece de toamna.
Acum vreau sa traiesc si ma sperie gandul ca maine nu as mai putea vedea toate astea,ca nu as mai putea auzi nimic .
Ma sperie gandul ca nimeni nu s-ar mai uita in ochii mei inchisi pe veci,si nimeni nu m-ar mai strange in brate .Dimineata nu o sa ma mai trezeasca nimeni cu un mesaj si eu nu o sa mai zambesc pentru nimeni .
In mainiinu voi mai tine nici o carte ..adulmecandu-i cu narile lacome mirosul de hartie de veche .Randurile nu o sa mai dispara din fata ochilor transfondu-se in imaginile altei realitati.
Si ..eu nu voi mai rosti niciodata acele lucruri pe care imi doresc atat de multe sa le spun dar nu am curaj . As duce lucruri pe care nu le banuieste si nu le-ar mai afla niciodata , pe care poate daca le-as fi spus viata mea ar fi fost alta.
Ar plange toti de mila , drag si dor apoi viata ii va face sa uite . As fi o amintire dulce si dureroasa . As pleca neimpacata cu gandul ca as fi putut face atatea si lasitatea a fost singura care m-a impiedicat.Gandindu-ma ca las oamenii care tin la mine ..si pe care dragostea ce mi-o poarta ii va apasa nestiind ce sa faca cu ea.Va fi povoara alinari pe care nu ai cui sa o dai .
M-as gandi ca as fi putut fi fericita si ca poate a doua zi s-ar fi intamplat o minune . M-as gandi ca am plecat fara sa las nimic ..