Nu stiu cu ce sa incep, cu dezgustul meu crescand fata de propria mama ? E frustrant si ...nici nu vreau sa vorbesc despre asta, ca tot nu o sa am eu niciodata o mama normala oricat m-as plange in stanga si-n dreapta .
Acum ma gandesc ca vine Craciunul si ma apuca o jale si mai mare cand ma gandesc ca de vreo 5 ani incoace la fiecare Craciun singurul lucru pe care mi-l doresc e ca urmatorul Craciun sa nu ma prinda iar singura. Cred ca e greu de inteles privind din afara si cu an ce trece sansele scad tot mai mult . Imediat trece si varsta aceea la care poti iubi nebuneste, caci la mine asa e, ma cunosc. Cum trece timpul cum le vad celorlati defectele si nu doar lor . Eu sunt tot mai grasa cu fiecare an si daca nu o sa pot face operatia asa o sa fie si de acum inainte . Nu-mi doresc decat o viata normala in care singurul semn de afectiune sa nu fie o imbratisare in icoana de messenger, din cand in cand . Si eu am devenit mai rece si mai precauta, pentru ca am dat gres urat si oricare ar fi motivele invocate..adevarul e unul singur nu-i asa?
Hai sa nu ne mai ascudem dupa deget.
I lied. I’m not out of this relationship. I’m in.I’m so in, it’s humiliating because here I am begging.
And I’m sure she’s really great… But I love you.
In a really really big, pretend to like your taste in music, let your eat the last piece of cheese cake, hold a radio over my head outside your window!
Unfortunate way that makes me hate you, love you.
So pick me. Choose me. Love me.
Clic pe poza!

3 comentarii:
te dezgusta pentru ca esti dependenmta fata de ea... mama ta nu e o persoana ci obiectul uzului tau... n-ai dreptul asta, sa stii...
nu, nu e asa...nici pe departe
asa sa fie, ca nu e...:)
Trimiteți un comentariu