Inutil

      Niciodată nu ştiu cum să încep atunci când mă hotărăsc să scriu . Prima propoziţie e cea mai grea dintre toate căci de ea depinde restul poveşti . Ciudat e faptul ca deşi am pretenţia că mă cunosc, cuvintele mele mă surprind  de fiecare dată de parcă ar fi fost dintotdeauna acolo şi eu nici  măcar nu am ştiut . Le văd scrise citeţ  pe o bucată oarecare de hârtie, pe ecranul calculatorului, în agenda în care îmi iau notiţe la facultate sau pe ultima pagină a unei cărţi. Niciodată nu aş vrea sa ma opresc .
    Nu am pretenţia că am talent sau că ma pricep la literatură, pur şi simplu fac ce-mi place mai mult . Faptul că iubesc cărtile  mă face să vreau să scriu povestea care să facă oamenii să vadă altă faţa a lucrurilor .Cărtile te învaţă să visezi.Atunci când eşti mic te învată ce e binele şi ce e răul, te învaţă că cel dintâi învinge mereu.Te invaţa să cauţi şi să iei decizi .
   Nu ştiu dacă voi reuşi vreodată să ţin în mâini propria poveste tiparită pe foi albe de hârtie şi mirosind a cerneala, dar de multe ori asta mă face să merg mai departe şi nu oamenii .
   Mai sunt multe de spus dar nu vor fi ascultate decât dacă voi fi spuse cu cuvintele potrivite .
   Toţi avem nevoie de o lume mai bună în care să invadăm cănd cea reală ne sufocă . Citesc când mi-am pierdut sensul şi scriu atunci când am ceva de spus .