“Mea culpa”

Am intrat aici sa ma plang iar , dar m-am gandit si mi-am dat seama ca nu am dreptul sa o fac.
Am sa mai spun inca o data : sunt o persoana frustrata . Frustrata din aproximativ o mie de motive si sentimentul asta e cel mai josnic din cate am .
Nu stiu daca in sufletul unei persoane ca mine unele sentimente pot fi cu adevarat nobile . Mi se pare ca le duc dincolo de limite apoi imi pierd capacitatea de a simti si raman un gol alb ,dar marginit.
Privesc cu ochi goi tot ce-mi iese in cale si ma agat cu privirea de oricine pare disponibil . "Sunt aici si am nevoie de tine !" Si ei se scurg in jurul meu de parca as fi un munte in calea apei .
Sa-ti accepti conditia nu-i un lucru usor . Dupa ce gresesti cuiva iti pierzi multe drepturi , dreptul de a-i critica pe altii , dreptul de spune ca de fapt tu nu ... Dar mai conteaza ?
La toate astea se adauga vinovatia si sentimentul ca tu ca om nu esti decat mizerie si puti . Ti capul plecat .
Te gandesti la ce poti face . Te gandesti sa uiti . Nu poti . Te gandesti sa dai timpul inapoi , dar ce prostie ! Te speli . Stai in ploaie .Plangi.Nimic.Si nici macar nu intelegi de ce naiba TU ...ai fost in stare .Iti cauti scuze , faci o lista . Te gandesti mai bine si de fiecare data cand treci peste ea mai tai un rand .
Astepti sa treaca timpul .

Mi-am adus aminte de o poveste din copilarie . La fiecare fapta rea a fiului , tatal batea in usa un cui .Apoi la fiecare fapta buna scotea unul .Dupa un timp in usa nu mai era nici un cui , dar era plina de gauri . Trist .

Tot ce stiu e ca esti tot ce am , ca ma gandesc la tine mereu , ca atunci cand esti trista sunt si eu , ca ador sa te aud razand si ca esti  minunea mea ..


 Cu mintea mea de copil nu intelegeam ..de ce nu dau usa aia cu chit si de ce nu o vopsesc iar ?