Alexandra si Infernul

Urasc zilele de Duminica.Sunt zilele in care realizez cel mai bine ce viata ratata am .
La 19 ani pot sa spun ca am simtit nefericirea doar prin realitatea cea crunta si fericirea doar prin fantezia cea dulce . Fiind lucruri total diferite s-au impletit cu mai multa gratie decat m-as fi asteptat sufacandu-ma pe alacuri si intunecandu-mi orizonturile fara nici o sclipire sau din contra cu un soare stralucitor si bland lucind deasupra capului meu .
Cine sunt eu e intrebarea pe care mi-o pun de ani buni si la care nu am gasit nici un raspuns care sa ma satisfaca .
Deseori imi atribui defecte si calitati pe care nu le am , de parca as juca si viata ar fi o piesa de teatru .
Cu putine persone sunt sincera ..atat de sincera incat inteleg ca ...
Nu sunt deghizata . Sunt actrita perfecta in rolul perfect . Asa trebie sa fie . Trebuie sa am parul lung si ochii tristi .Trebuie sa am hainele astea si unghile rosi . Trebuie sa fiu grasa . Trebuie sa plec si sa ma intorc . Trebuie sa spun si trebuie sa tac . Trebuie sa tip!
Asa trebuie sa fie ?

Cineva sa ma trezeasca .Cosmarul asta o sa ma anuleze .