Alta vreme de razboi

Elena a fost mereu un copil singuratic si plapand .Nu plangea niciodata si nu dormea noaptea .Avea patul la fereastra si se incapatana sa numere stelele.Vorbea mai mult cu straini ce treceau pe drumul din fata casei decat cu surorile ei.
La 12 ani inca avea mereu sireturile dezlegate si genunchii juliti.Singura ei papusa nimita clasic Maria ..nu incetase sa-i fie cea mai buna prietena , si continua sa vorbeasca cu ea intr-o limba cunoscuta numai de ele .
Copila refuza sa creasca .Carpele din care era facut papusa au fost vechi de la bun inceput la fel ca si materialul din care erau croite rochitele Elenei.
Mama isi sacrifica rochiile si asa ponosite si demodate pentru a face imbracaminte fetelor .
Tot mama ia spus ca atunci cand va deveni femeie va trebui sa munceasca si ea si sa primeasca barbatii in odaita.

In fiecare noapte gemetele se impregneau in peretii casei si copila isi petrecea mai toata ziua afara ..
Stia ca gemetele aduc bani si mancare insa nu se putea bucura de nimic care aducea durere si tipete mamei.
Si totusi nu vroia sa o ajute deloc..nu vroia sa o doara ca atunci cand o lovesc cu cureaua peste picioare.
Mama ii spunea ca nu o iubeste si ca e nerecunoscatoare.
Intr-o dimineata a disparut si cainele iar ea stia prea bine ca l-au alungat .In ultimele saptamani slabise atat de mult incat pielea i se lipise de coaste iar pasi lui au devenit usori ca a unei vulpi .Statea la umbra gardului toata ziua si fetei ii era nesuferit pentru ca nu reusise niciodata sa-l atraga in joaca ei.
Si el si ea fura mancarea.Stia ca l-au pedepsit si pentru prima data simti compasiune.
In acelasi timp in mintea ei se nastea o idee noua ,ideea de a pleca la fel ca el dar inainte de a fi alungata.
Stia ca amandoi furau mancarea intr-o complicitate ce-i lega si credea ca intr-o dimineata au sa-i spuna si ei sa plece si au sa arunce tintind-o cu pietre .
Avea deja 13 ani si intr-o dimineata se trezi avand cearceaful plin de sange.A asteptat sa moara pentru ca durerile din pantece o sfasiau ..dar mama sa bucurat ..ia spus ca a devenit femeie si ca trebuie sa faca ce fac toate femeile din casa.
Avea doua motive sa plece..

A plecat in zori luand cu ea papusa si nimic altceva .Stia ca nu o vor cauta pana la apus crezand ca pierde vremea de-a lungul raului.

Elena stia ca raul duce la mare si drumul de asfalt la marele oras si ii era greu sa se decida unde-si doreste mai mult sa ajunga ,caci auzise de la straini ce treceau pe la ei povesti incredibile atat despre una cat despre alta . Pana la urma hotari sa mearga pe sosea .
Picioarele pareau alinate de dorinta darza de a patrunde in necunoscut.
Soarele ii era acum deasupra capului si casa nu se mai vedea de mult.La inceput privea mereu in urma..apoi a grabit pasul ..stia ca nu-i va fi dor de nimeni si nimic.Apoi ..si-a dat seama ca nu stie cat e de mers pana in oras .

Din cand in cand auzea cate o masina apropindu-se si se ascundea in lanurile nesfarsite de grau ce margineau soseaua.
Campia o inspaimanta ..i se parea nemarginita si tulburatoare , un nesfarsit auriu pregatit sa o inece.

Talpile ii erau fierbinti si capul greu.Oboseala incepea sa o rapuna .Sa oprit la marginea drumului si si-a lipit coloana de trunchiul unui copac masiv si solitar.
Stia ca nu putea fi vazuta si a adormit pe loc.
Sa trezit la apus deranjata de vocea unui barbat care mergea pe mijlocul drumului si canta.Fata il invidia ..stia ca barbatii sunt puternici si se apara siguri.
A steptat ca silueta barbatului sa se faca nevazuta si si-a reluat drumul.
...........................................................................

Orasul era murdar si plin de masinile de care se temea.Oamenii umblau pe langa cladirile inalte si doar cerul era la fel ca si acasa ..la fel de inalt si albastru brazdat de nori albi si grei pe care ii vazuse tot drumul dinaintea ei manati de vant.
Femeile priveau scandalizate la picioarele ei dezvelite de rochita mult prea scurta.
Incerca sa intre in vorba cu straini ca si acasa ,dar fetele o priveau suspicioase si se indepartau in graba, barbatii se inroseau si se prefaceau ca nu au auzit-o..
Noul ei nume era Maria ca cel al papusei uitate sub copac.

..................................................................................

Pana la 18 ani a stat intr-un orfelinat si a invatat sa coasa , sa citeasca si sa scrie .
Cand a iesit sa simtit la fel de singura si vulnerabila ca in prima zi.Nu-si facuse alta prietena si se straduia sa fie asa cum si-o imaginase in copilarie pe Maria.

A lucrat ca vanzatoare de bomboane asa cum a visat, a cusut tivul rochilor la "Casa de moda" si a fost curtata de "straini" chipesi imbracati in camasa alba si sa temut in fiecare zi sa nu ajunga ca mama ei .
Ocolita de toata lumea.
Sa casatorit cu un ofiter de marina si a nascut 2 baietii

In timpul razboiului a ramas vaduva .Sa culcat cu soldatul care i-a adus vestea pentru ca semana cu el in uniforma ,apoi cu toti care o vroiau si care ii lasau bacnota pe noptiera.

Intr-o dimineata a privit cerul ..era acelasi...ca in prima ei zi in oras ..la fel ca si acasa... la fel de inalt si de albastru ,brazdat de nori albi si grei ...iar ea era la fel ca mama ei ..
Maria nu credea in destin si nu se ura pentru slabiciunea ei.
Intr-o zi unul din soldati ia spus ca poarta numele unei sfinte..atunci a hotarat sa-si spuna iar Elena..
Mult mai tarziu a aflat ca Elena e numele unei femei pentru care s-au purtat razboaie..