Nu pleca!

Astazi imi amintem cum umblam toata vara descuta prin curte...aveam talpile murdare si seara imi spalam picioarele obosite cu apa rece...
Imi placea sa simt trotuarul fierbinte ,tarana calduta si seara iarba incarcata de roua racoroasa ce mi se strecura printre degetele de la picioare..
Ma intindeam pe iarba si ma uitam la stele si la luna ore intregi..uitand de mine...



Imi aduc aminte prima data cand am alergat desculta...
Stateam cu bunica pe trepte in fata casei si plangea...imi spunea ca mami iar ma lasat pe capul ei ...ca sa trezit de dimineata si a luat toti bani si a plecat cu trenul..ca nu intelege de ce a facut un copil sa il lase pe cap..si cand o sa se intoarca o sa o omoare mosu Petre in bataie ...ca e o curva si ca ii face de rusine!
Apoi am vazut trenul ...si m-am smuls din bratele ei ..am inceput sa alerg catre el ....dar nu pe carare ci drept in fata ..imi sareau pantofi din picioare asa ca m-am descaltat, i-am luat in brate si am continuat sa alerg incercand sa-mi fac drum...trenul trecuse de mult dar eu nu puteam sa vad ...iarba era prea inalta...si ma si incetinea lovindu-ma peste fata.
La mijlocul distantei dintre casa si calea ferata este un parau ...si eu nu puteam sa-l trec...asa ca am inceput sa plang...trenul plecase !
O strigam :Doie , Doita mea nu te duce ! ....dar ma ineca plansul ..ma leganam de pe un picior strangandu-mi pantofi in brate ...
Apoi niste brate m-au cuprins si m-au leganat...era bunica care o blestema...